Actualul președinte al Fundației Culturale Palmares, Sérgio Camargo, a dat deja dovadă de suficientă lipsă de pregătire pentru rolul pe care îl ocupă. Discordia nu este străină de guvernul lui Jair Bolsonaro (PL), care este dedicat, pe mai multe fronturi, mai degrabă distrugerii decât construcției instituționale.

Există multe exemple și sunt evidente în sectoarele care sunt mai susceptibile la așa-numita strategie de război cultural. Este vorba despre a face față presupusei amenințări a unui marxism fantomatic care s-ar infiltra instituțiilor și culturii pentru a distruge valorile tradiționale.

Camargo este poate cel mai caricatural și degradant chip al acestui tipar, care a prosperat în Educație, Mediu și Itamaraty, printre alte sectoare și organisme ale actualului guvern — un caz notoriu al Culturii, în care este înscrisă fundația.

Managerul este dedicat să joace rolul trist al unui negru care neagă rasismul structural și atribuie negrilor înșiși situațiile adverse cu care se confruntă din cauza discriminării. Declarații precum cele care ridiculizează Ziua Conștientizării Negre vorbesc de la sine.

Camargo, însă, nu se mulțumește cu prostiile sale retorice. Se urmărește să efectueze desființarea fundației cu măsuri uluitoare, precum încercarea de a interzice lucrările din biblioteca instituției pentru reprezentarea unor teme „nenegre, sincer marxiste”.

Autori precum economiștii Celso Furtado și Maria da Conceição Tavares au intrat pe lista interzisă a birocratului, alături de nume precum istoricul Marco Antonio Villa, un critic cunoscut al opiniilor de stânga.

Împiedicat de Justiție să dispună de lucrări, Camargo a creat o secție pentru a le îngrădi, pe ușa căreia a afișat cuvintele „Acervo da Shame”, cu o stea roșie și simbolul secerului și ciocanului.

O altă obsesie a acestuia este schimbarea denumirii fundației, schimbând referirea la quilombo condus de Zumbi, în perioada colonială, pentru un omagiu adus Prințesei Isabel, care a semnat Lei Áurea.

Camargo ar fi doar o figură deprimantă și nesemnificativă dacă nu ar fi responsabil de o organizație care a fost creată ca urmare a pretențiilor mișcărilor de apărare a drepturilor oamenilor de culoare la momentul în care Brazilia a promulgat o nouă Constituție, în 1988, și a căutat să lase în urmă anii dictaturii militare.

De la un manager atât de disfuncțional și lipsit de calități, nu se poate aștepta nimic constructiv.

editorials@grupofolha.com.br

bbabo.Net