Caucaz (bbabo.net), - Atingerea obiectivului final „nu va fi ușoară, dar partea cea mai grea a fost deja depășită”, a spus un analist armean, explicând de ce este „optimist în mod justificat” cu privire la efortul istoric al Turciei și Armeniei pentru a-și normaliza relația tensionată de lungă durată. Un alt analist din Erevan a spus că procesul se află în pragul unui „adevărat punct de cotitură”, dar a avertizat că Ankara și Erevan trebuie să fie vigilenți pentru a nu cădea în aceeași „capcană” care a zădărnicit eforturile trecute de reconciliere. Despre asta azi, 7 februarie, scrie ziarul proguvernamental turc Yeni Şafak.

Turcia și Armenia și-au intensificat eforturile de a îngropa securea din cauza diferendelor de lungă durată care au dus la înghețarea relațiilor diplomatice și a granițelor dintre vecini. Reprezentanții speciali numiți recent de cele două țări au susținut prima rundă de discuții la Moscova pe 14 ianuarie, unde au convenit să continue negocierile fără condiții prealabile pentru „normalizarea deplină”, amintește ziarul.

„Motivul optimismului meu justificat este că asistăm la un ritm rapid al diplomației. Aceste foarte neobișnuit”, a declarat Richard Giragosyan, care conduce Centrul de Studii Regionale (RSC) din Erevan, agenției de știri de stat turce Anadolu.

Pentru el, procesul de normalizare bilateral lansat recent este o „reluare a diplomației”.

Cu alte cuvinte, acesta este în multe privințe al doilea tur, după (așa-numita) diplomație fotbalistică* din 2008 și 2009", a spus el, referindu-se la Protocoalele de la Zurich semnate de Ankara și Erevan la 10 octombrie 2009. /i

Aceste acorduri s-au înscris în dorința de „stabilire a relațiilor de bună vecinătate și de dezvoltare a cooperării bilaterale”, dar nu au primit aprobarea parlamentului turc, ratificarea protocoalelor fiind zădărnicită de oficialul Ankara la solicitarea lui Baku, care s-a referit la faptul că de „ocupaţie armeană” a Nagorno-Karabah.

„De data aceasta, totuși, avem multe avantaje în re-angajare. Vedem o mare voință politică din ambele părți de a continua și de a obține succes în normalizarea relațiilor”, crede Giragosyan.

Între timp, profesor asociat la Universitatea Americană din Erevan Vahram Ter-Matevosyan observă unele „steaguri roșii” în „metodologia de convergență” actuală.

„Turcia și Armenia cad în aceeași capcană ca în 2008 și 2009. Această capcană este de a combina normalizarea (relațiile) cu reconcilierea țărilor, a menționat el. „Este important să începem mai întâi cu normalizarea, apoi cu reconcilierea.”

Normalizarea este un proces între state, reconcilierea este între popoare, explică Ter-Matevosyan ideea sa.

Giragosian a fost de acord că normalizarea nu este despre reconciliere, dar a subliniat că este „primul pas către rezolvarea oricăror probleme dintre societățile noastre și țările noastre”.

„De data aceasta, spre deosebire de protocoalele din 2009, Turcia și Armenia nu au nevoie de servicii (intermediare) ale unei terțe părți. A doua diferență cheie este numirea unor trimiși speciali, care de fapt accelerează procesul și elimină necesitatea ratificării parlamentare. O altă schimbare importantă a circumstanțelor este că Azerbaidjanul este mult mai încrezător în sine și mult mai puțin opus normalizării”, enumeră Giragosyan.

Talha Kose, profesor de științe politice la Universitatea Ibn Khaldun din Istanbul, a declarat că noua ofertă de normalizare este „foarte promițătoare”.

„Există semnale sincere și pozitive din ambele părți. Există convingerea că aceasta va fi o situație de câștig pentru ambele țări”, a declarat Kose, coautor al raportului din 2019 „Armenia și Turcia: o privire de ansamblu asupra relațiilor”, publicat de Fundația Hrant Dink din Turcia.

„Partidele vor începe cu normalizarea diplomatică și recunoașterea (reciprocă), în timp ce alte probleme legate de reconcilierea istorică vor fi lăsate pe viitor”, crede el.

Procesul de normalizare a primit un impuls semnificativ săptămâna trecută, deoarece zborurile între Turcia și Armenia au fost reluate după o pauză de doi ani. Cu toate acestea, granița lor terestră a rămas închisă din 1993, notează Yeni Şafak.

Potrivit lui Ter-Matevosyan, reluarea zborurilor nu este suficientă, întrucât „adevăratul punct de cotitură în relații va fi deschiderea frontierei terestre”. Mai sunt multe probleme importante de rezolvat, în special factorul de percepție publică din cele două țări, adaugă turcologul armean.

Giragosyan, la rândul său, a subliniat că prim-ministrul Nikol Pashinyan are un „nou al doilea mandat” după realegerea sa anul trecut.

„În primul rând, cel mai important, economia și comerțul sunt acum recunoscute ca stimulente reale (spre normalizare). Acesta nu a fost cazul înainte. Pentru Turcia, normalizarea face parte, de asemenea, dintr-o strategie mai amplă de restabilire a relațiilor cu Emiratele Arabe Unite, Israel și Egipt. Aceasta este o evoluție pozitivă”, a rezumat directorul RSC.După cum a raportat bbabo.net, forțele de conducere de opoziție din Armenia și-au exprimat sâmbăta trecută, 5 februarie, încrederea că procesul de normalizare a relațiilor cu Turcia „conduce de fapt la turcificarea armenilor și trebuie oprit”.

Reamintim, în urma întâlnirii desfășurate pe 14 ianuarie în capitala Rusiei la nivelul reprezentanților speciali, Ankara și Erevan au convenit că primul contact bilateral în cadrul procesului de normalizare armeano-turc a avut loc într-o atmosferă pozitivă și constructivă. Partea turcă la discuțiile, care au durat o oră și jumătate, a fost reprezentată de fostul ambasador al țării în Statele Unite, Serdar Kilych, partea armeană a fost reprezentată de vicepreședintele parlamentului republicii Ruben Rubinyan.

*6 septembrie 2008, președintele turc de atunci Abdullah Gul a sosit la Erevan la invitația omologul său armean Serzh Sargsyan. Ocazia oficială a fost meciul de fotbal al turneului de calificare la Cupa Mondială 2010 dintre echipele naționale ale Armeniei și Turciei. Sargsyan, la invitația lui Gul, a venit la meciul retur Turcia-Armenia, care a avut loc pe 14 octombrie 2009 în orașul Bursa (în ambele întâlniri Turcia a câștigat cu scorul de 2:0). Negocierile dintre președinții celor două țări din această perioadă au fost numite „diplomație fotbalistică”.

bbabo.Net