Se estimează că zonele umede aduc beneficii pentru sănătate, hrană și securitatea apei pentru patru miliarde de oameni la nivel global – dar multe sunt amenințate.

Zonele umede – terenuri formate din mlaștini sau mlaștini – au fost, de-a lungul secolelor, demonizate ca locuri de ciumă, drenate pentru agricultură sau dezvoltare urbană și poluate sau pavate.

Dar astăzi, acestea devin ecosisteme cruciale în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), organismul Națiunilor Unite pentru evaluarea științei legate de climă, a avertizat asupra necesității de a continua eforturile de a limita creșterea temperaturii la 1,5 grade Celsius (2,7 grade Fahrenheit) peste nivelurile preindustriale.

Zonele umede ale lumii, inclusiv mlaștinile, turbării, câmpiile inundabile și zonele de coastă, sunt considerate cheie pentru atingerea acestui obiectiv – chiar dacă mai mult de 35% din această mare varietate de habitate a dispărut din 1970.

Ratele de captare a carbonului pe termen lung în zonele umede sunt de până la 55 de ori mai eficiente decât pădurile tropicale. „Carbonul albastru” captat de organismele vii din ecosistemele de coastă și marine și stocat în biomasă și sedimente a fost recunoscut de IPCC ca având un rol dublu în furnizarea atât de atenuare a schimbărilor climatice, cât și de adaptare.

Turbăriile, de exemplu, acoperă doar 3% din suprafața terestră a Pământului, dar stochează 30% din tot carbonul de pe uscat. Pentru a îndeplini obiectivele climatice de 1,5 °C ale Acordului de la Paris, IPCC spune că trebuie prevenite conversiile și drenajul ulterioare și că 50% din toate turbăriile pierdute trebuie restaurate înainte de 2030.

Carbonul stocat este stabil și poate rămâne timp de sute sau mii de ani dacă este lăsat nederanjat, dar dacă aceste medii sunt degradate sau convertite, ele pot deveni o sursă semnificativă de gaze cu efect de seră.

‘Recunoașterea universală’

La 2 februarie 1971, reprezentanții a 18 națiuni s-au întâlnit la Ramsar, Iran și au adoptat Convenția privind zonele umede, numită și „Convenția Ramsar”.

„Ratele de pierdere a zonelor umede depășesc în continuare ratele de pierdere a ecosistemelor terestre”, a declarat Jerker Tamelander, director de știință și politică la secretariatul Convenției Ramsar privind zonele umede.

Dar „schimbarea modului în care lumea vede zonele umede este parțial rezultatul muncii desfășurate ca parte a convenției”, inclusiv grupul său de analiză științifică și tehnică și modul în care țările au răspuns la datele pe care le-a colectat.

Tratatul numără astăzi 172 de semnatari, iar data de 2 februarie este marcată la nivel global drept Ziua Mondială a Zonelor Umede. În acest an, este sărbătorită ca zi internațională a ONU, în urma adoptării acesteia de către Adunarea Generală la 30 august 2021.

„Acum aveți această recunoaștere universală care rezultă dintr-o rezoluție a Adunării Generale care solicită agențiilor ONU și altor agenții să observe și să ia măsuri, deci este un multiplicator”, a spus Tamelander.

„A fost foarte pozitiv pentru noi să vedem că peste 70 de țări au co-sponsorizat rezoluția.”

Ceea ce s-a schimbat în conștiința globală, potrivit lui Tamelander, este stabilirea obiectivelor climatice, inclusiv Obiectivele de dezvoltare durabilă în 2015 de către Adunarea Generală a ONU, care vizează realizarea unui „viitor mai bun și mai durabil pentru toți” până în 2030.

„Pentru a le atinge, trebuie să acordăm o atenție deosebită zonelor umede”, a spus el.

Deși zonele umede acoperă încă o suprafață globală de 1,2 miliarde de hectare (2,96 miliarde de acri) – mai mare decât Canada – calitatea zonelor umede rămase suferă din cauza drenajului, poluării, speciilor invazive, utilizării nesustenabile, regimurilor de curgere perturbate și schimbărilor climatice.

Conform constatărilor Convenției Ramsar, schimbarea utilizării terenurilor a fost cel mai mare factor de degradare a zonelor umede interioare din 1970, determinată de creșterea populației și, dimpotrivă, de nevoia tot mai mare de terenuri agricole.

Se estimează că zonele umede aduc beneficii pentru sănătate, hrană și securitatea apei pentru patru miliarde de oameni la nivel global prin sprijinirea agriculturii ca sursă de apă pentru culturi și animale, conform Global Wetland Outlook, publicat de Ramsar în 2021. În plus, ele joacă un rol în reducerea riscului de dezastre, cum ar fi secetele și inundațiile.

Pandemia de coronavirus a adus în prim plan și legăturile dintre mediu și sănătate. Degradarea acestor ecosisteme fragile ar putea stimula traficul de animale sălbatice, crescând riscurile de apariție și transmitere a bolilor, deoarece Ramsar estimează că 40% dintre specii sunt dependente de zonele umede.

Este nevoie de acțiuni transformatoare pentru a inversa tendința de pierdere și degradare a zonelor umede, potrivit Ramsar.

„Agricultura depinde foarte mult de apă, ai nevoie de zonele umede pentru agricultură”, a spus Tamelander. „Deci, finanțarea agriculturii care este direcționată către protecția zonelor umede este o investiție agricolă bună. Asta ar trebui să urmărim cât mai mult posibil.”

bbabo.Net