Papagalii brazilieni ai lui Putin, zbuciumați înainte de invazie, au tăcut după ce forțele ruse, incapabile să-și atingă obiectivele militare, s-au angajat în acte de vandalism, au bombardat clădiri rezidențiale, spitale și adăposturi civile. Cu toate acestea, racheta va reveni într-un minut de la eventuala încetare a ostilităților. Iată, deci, o descriere a principalelor ramuri ale discursului putic pentru a justifica războiul de agresiune.
1. „Rusia s-a născut la Kiev – și, prin urmare, Ucraina nu este o națiune legitimă, ci un fragment din Mama Rusiei”. Argumentul „istoricului Putin”, extras din analele clasice ale Marelui șovinism rus, s-ar potrivi în vocea unui țar. Aici, circulă liber printre profesorii universitari.
De fapt, Ucraina și Rusia s-au născut împreună. La un nivel pur logic, ar fi posibil să întoarcem argumentul Putic pe dos pentru a postula că Rusia nu este altceva decât o extensie a „Mamei Ucraina”. Curios – și oarecum melancolic – este de observat că academicienii dornici să facă ecou eroarea istorică Putinică resping în mod corect justificarea biblică a controlului Israelului asupra întregii Țări Sfinte.
2. „Operația militară specială rusă are ca scop denazificarea Ucrainei”. Legenda Ucrainei supuse hegemoniei naziste, adevăr oficial rusesc, a căpătat amploare pe rețelele de socializare și, sub forme deghizate, în presa braziliană. Argumentul se sprijină doar pe cârjele ignoranței.
Ucraina are un sistem politic plural, competitiv, cu alegeri libere. Partidul ultranaționalist de dreapta Svoboda a câștigat 2% din voturi și un singur loc de parlamentar la alegerile din Ucraina. În urmă cu aproape 20 de ani, Svoboda a expulzat grupurile neonaziste care o frecventau. O facțiune neo-nazist minoritară participă la miliția Batalionul Azov, care a susținut campania electorală de la Svoboda.
Papagalii lui Putin care caută prin lupă neo-naziștii ucraineni practică dubla gândire. Ei nu-și amintesc niciodată că mai multe partide din extrema dreaptă europeană beau din sursa (uneori în finanțe) șefului de la Kremlin.
3. „Rusia își apără securitatea națională împiedicând Ucraina să adere la NATO”. Argumentul la modă, diseminat atât de stânga PT, cât și de dreapta bolsonară, urmărește să transfere responsabilitatea războiului către „imperialismul american” sau „globalismul liberal”.
Extinderea NATO merită o examinare critică, care ar trebui să cuprindă abandonul occidental al guvernului reformist rus al lui Elțin la începutul anilor 1990. Dar agresiunea rusă nu poate fi atribuită acesteia, întrucât pretenția ucrainei de aderare la NATO a fost înghețată din 2014.
Mai mult: NATO și-a luat angajamentul cu Rusia, în 1997, de a nu muta forțe semnificative sau arme nucleare pe teritoriul noilor săi membri. Obligația a fost onorată. Nu exista niciun risc, pretins de Lula, de a stabili baze militare americane în Ucraina.
Barbaria dezlănțuită în Ucraina a demoralizat discursurile explicite Putinice, generând două variante noi, mai puțin letale, dar mult mai contagioase. Prima este inspirată de pacifism; al doilea, în identitate.
Potrivit variantei „pacifiste”, „nu există băieți buni sau răi”, o concluzie filozofică profundă împărtășită de Guilherme Boulos și Marcos Feliciano. Este trucul tipic, grosolan, de a estompa linia dintre agresor și victimă.
Varianta „identitară”, în schimb, vede, în indignarea față de coloanele de refugiați, o presupusă „ipocrizie occidentală”. „Toate acestea”, acuză ei, „doar pentru că sunt europeni și albi”. Preoții identitari, figuri abundente în paginile Folha, și-au pariat jetoanele pe prăbușirea memoriei istorice: războiul din Vietnam a început să se încheie când au apărut imaginile bombardamentelor cu napalm din satele vietnameze.
bbabo.Net