Ceea ce se întâmplă în Gaza se potrivește cu definiția genocidului.

La o săptămână după războiul Israelului împotriva Gaza, 800 de eminenți savanți și practicieni ai dreptului au tras un semnal de alarmă cu privire la un genocid iminent în teritoriu. Ceea ce a făcut acest avertisment atât puternic și înfricoșător a fost faptul că atât de mulți experți juridici au ajuns împreună la această concluzie sumbră. Nu este o afirmație care poate fi făcută ușor.

De când această scrisoare a fost lansată, situația din Gaza nu a făcut decât să se înrăutățească. Numărul morților a depășit 11.000, în timp ce aproximativ 2.650 de persoane, inclusiv aproximativ 1.400 de copii, sunt date dispărute, potențial prinse sau decedate sub dărâmături. Zeci de mii de răniți sunt unități medicale copleșitoare, aflate în dificultate. Situația umanitară a atins cote îngrozitoare, agravate de lipsa alimentelor, apei, combustibilului și electricității.

Pentru a înțelege ce se întâmplă în Gaza, trebuie să ne întoarcem la cadrele legale cheie care definesc genocidul: articolul 6 din Statutul de la Roma pentru Curtea Penală Internațională și articolul 2 din Convenția genocidului.

Potrivit acestor documente, genocidul implică acte comise cu intenția specifică de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios. Aceste acte cuprind uciderea membrilor grupului, cauzarea lor de vătămări grave și impunerea unor condiții de viață care vizează distrugerea fizică a grupului în totalitate sau în parte, printre alte acte subiacente. În special, persoanele vizate pot fi o parte limitată din punct de vedere geografic a grupului.

Realitatea devastatoare din Gaza oglindește aceste componente ale genocidului. În ciuda faptului că pretinde că vizează numai Hamas, Israelul este angajat într-un atac total asupra întregii populații din Gaza. Doar în prima săptămână a atacului său necruțător, a aruncat peste 6.000 de bombe pe Fâșie – aproape tot atâtea câte au folosit Statele Unite în Afganistan într-un an întreg.

Folosirea muniției cu impact puternic într-unul dintre cele mai dens populate locuri din lume duce inevitabil la un număr mare de morți în rândul civililor, așa cum am observat deja în Gaza. Într-o lună, bombardamentul israelian a ucis peste 4.400 de copii și 2.900 de femei, mulți dintre bărbați din aceste statistici îngrozitoare și necombatanți.

Armata israeliană a renunțat, de asemenea, la orice pretenție de „lovituri de precizie”, deoarece purtătorul de cuvânt al său, Daniel Hagari, a spus că accentul se pune „pe daune și nu pe acuratețe”.

De asemenea, a vizat în masă clădiri civile, inclusiv spitale și școli care adăpostesc cei strămuți. A bombardat clădiri rezidențiale, ștergând familii întregistrul populației; mai mult de 45% din case au fost distruse sau avariate, multe dintre ele în presupusele „zone sigure” din sud, unde armata israeliană instruise palestinienii să evacueze.

Această ucidere în masă a civililor este însoțită de impunerea unor condiții de viață care vizează în mod clar distrugerea fizică a poporului palestinian. Israelul a pus Gaza sub asediu complet, fără „electricitate, mâncare, apă, gaz”, așa cum a declarat ministrul israelian al Apărării Yoav Gallant.

Bombardarea spitalelor de către Israel, țintirea panourilor solare și blocarea livrărilor de combustibil indică intenția de a împiedica palestinienii să aibă acces la asistență medicală care salvează vieți. Mai mult de o treime din spitale și două treimi din asistența medicală primară din Gaza s-au închis deja.

Refuzul israelianului de a permite cantități adecvate de ajutor umanitar atât de necesar – inclusiv hrană și apă – indică faptul că este dispus să permită populației palestiniene să cedeze în fața foametei și a bolilor.

Guvernul israelian și oficialii militari și-au verbalizat, de asemenea, intenția lor de genocid față de poporul palestinian. Pe 9 octombrie, când a anunțat blocada totală, Gallant a descris cele 2,3 milioane de oameni din Gaza drept „animale umane”. Pe 29 octombrie, premierul israelian Benjamin Netanyahu a folosit scripturile iudaice pentru a justifica uciderea palestinienilor. „Trebuie să-ți amintești ce ți-a făcut Amalek, spune Sfânta noastră Biblie”, a spus el, citând un verset care spune mai departe: „Acum du-te și lovește-l pe Amalec... ucide atât bărbatul, cât și femeia, pruncul”.

Pe 5 noiembrie, ministrul Patrimoniului Amihai Eliyahu a declarat că una dintre opțiunile Israelului în Gaza este să arunce o bombă nucleară. El a explicat, de asemenea, că nu ar trebui acordat ajutor umanitar civililor palestinieni, deoarece „nu există civili neimplicați în Gaza”. În timp ce declarația sa a fost criticată din partea oficialilor israelieni, preocupările ridicate s-au concentrat în primul rând pe impactul potențial asupra „imaginei lui Israel”, mai degrabă decât pe recunoașterea implicațiilor grave ale unor astfel de remarci ca un potențial instrument de genocid.

Au existat o serie de alte declarații oficiale care folosesc un limbaj dezumanizant față de palestinieni, împreună cu incitarea israelienilor obișnuiți la „anihilarea Gazei”. Acestea dezvăluie intenția de a comite crime de război, crime împotriva umanității și, într-adevăr, genocid.În cuvintele expertului în genocid și supraviețuitoarea genocidului bosniac, Arnessa Buljusmic-Kastura, „Acest tip de retorică nu este neobișnuită când vine vorba de cazuri de genocid. Este, evident, una dintre cele mai importante etape atunci când o luați în considerare cu adevărat, și să auzi limbajul deschis dezumanizant vorbit cu atâta fervoare în mass-media de la liderii guvernamentali, și de la oameni obișnuiți, este îngrozitor și totul ne duce acolo unde suntem sunt chiar acum, ceea ce este faptul că ceea ce se întâmplă în Gaza este un genocid.”

În timp ce ceea ce se întâmplă în Gaza are trăsături comune cu alte situații anterioare de genocid, există și elemente specifice unice. Printre aceste caracteristici distincte se numără ocuparea de durată a pământurilor palestiniene, asediul necruțător asupra Gazei și proporția uluitoare a națiunii palestiniene deja strămutate de actele anterioare de curățare etnică.

În plus, în centrul acestei tragedii se află un discurs de dezumanizare, servind atât ca strategie, cât și ca rezultat. Discursul anti-palestinian de lungă durată, care se desfășoară încă de la începuturile sionismului, a negat sistematic existența și drepturile palestinienilor. Narațiunea despre Israel ca „un pământ fără popor, pentru un popor fără pământ” a șters efectiv o întreagă populație indigenă, împreună cu istoria, moștenirea și nemulțumirile sale.

În paralel, palestinienii au fost demonizati în mod sistematic prin narațiuni care îi prezintă drept teroriști, antisemiți și chiar naziști. Evocând afirmații absurde despre „nazificarea palestinienilor”, Israelul, un puternic stat colonial colonist care a prezidat cea mai lungă ocupație din istoria modernă, încearcă să se descrie ca o victimă; chinuitorul ei – oamenii pe care i-a oprimat și deposedat sistematic de zeci de ani.

Este imperativ să înțelegem aceste aspecte distincte ale genocidului care se desfășoară în Gaza, în timp ce ne confruntăm și răspundem la acesta. Nu trebuie să uităm că ceea ce se întâmplă acum face parte dintr-o istorie lungă de acțiuni israeliene împotriva palestinienilor, extinzându-se dincolo de Fâșia Gaza, cu intenții și practici de genocid care vizează alte comunități palestiniene.

Nu trebuie să-l uităm, deoarece Israelul și aliații săi încearcă să decontextualizeze ceea ce se întâmplă în Gaza și să îl descrie ca pe un război „provocat” de atacul Hamas din 7 octombrie.

Discuția despre autoapărare pentru Israel domină retorica occidentală, cu o atenție minimă pentru viețile umane și aderarea la regulile conflictului armat, cu atât mai puțin despre ocupația militară de 56 de ani și asediul Gaza de 16 ani. Acest lucru constituie un defect fundamental în evaluarea acestor evenimente și, în consecință, capacitatea de a aborda cauzele lor fundamentale, așa cum a făcut aluzie subtil de secretarul general al ONU, Antonio Guterres, în discursul său din 24 octombrie către Consiliul de Securitate.

Lecțiile Holocaustului au fost menite să servească drept garanții împotriva violenței de stat și a genocidului, în special pentru grupurile vulnerabile. Totuși, ceea ce asistăm astăzi este o campanie globală de dezumanizare fără precedent împotriva palestinienilor, împingându-le narațiunile, experiențele și istoriile la margine.

Din punct de vedere istoric, inițierea unor astfel de campanii a fost adesea un precursor al genocidului. Prin urmare, este imperativ să restabilim umanitatea poporului palestinian și să recunoaștem istoria și drepturile sale comune, ca popor, în timp ce facem eforturi pentru încetarea imediată a genocidului în desfășurare.

Asistăm la o creștere rapidă a sentimentului anti-palestinian nu numai în Israel, ci și în multe țări europene, vizibil în mod clar în modul în care autoritățile se confruntă cu demonstrațiile și sprijinul pentru poporul palestinian. Este de datoria comunității internaționale să abordeze această ură cu aceeași vigoare cu care a abordat antisemitismul.

În timp ce Convențiile de la Geneva din 1949 cer tuturor statelor părți „să respecte și să asigure respectarea” acestor convenții în toate circumstanțele, Convenția genocidului impune fiecărui stat membru o obligație legală de a preveni și pedepsi chiar și tentativa de a comite această crimă odioasă, fără a aștepta ca să se manifeste pe deplin.

„Niciodată din nou” a fost menit să fie un avertisment pentru generațiile viitoare, totuși am văzut genocide care au loc de la Holocaust, s-au întâlnit cu tăcerea globală. Este timpul să facem „niciodată din nou” un principiu viu, un apel urgent la acțiune.

În Gaza, „niciodată din nou” este acum.

Părerile exprimate în acest articol sunt proprii autorilor și nu reflectă neapărat poziția editorială a lui.#

bbabo.Net